- Zona de măcinare era „inima” Suvačei; măcinarea se făcea cu două perechi de pietre de moară.
- Cerealele erau turnate în jgheaburi din lemn, treceau prin pietrele de moară și cădeau în lăzi prevăzute cu site.
- Finețea făinii depindea de densitatea sitelor. Făina gata era cântărită — precizia era esențială.
- O pereche de cai putea măcina până la 100 kg de cereale pe oră. La muncă participau morarului, conducătorul și ajutoarele responsabile de cai, de măsurare și de curățenie.
Galerija:
