Stevana Nemanje 34
Stevana Nemanje 34
Bine ați venit la una dintre cele mai importante fortificații medievale din Banat.
Situată pe un deal cu altitudinea de 399 de metri, Cetatea Vršac a fost timp de secole mai mult decât o structură defensivă — a fost un oraș, un punct de observație și un loc al vieții cotidiene. Și astăzi, de aici se deschide o priveliște amplă asupra Câmpiei Banatului, un spațiu care i-a modelat rolul și importanța.
Trecutul cetății, cunoscută în surse sub numele de Eršomljo (Erd-Somlyó), este marcat de schimbări de stăpânire, conflicte militare și interesele politice ale regilor maghiari și ale despoților sârbi. Totuși, dincolo de ziduri nu s-au desfășurat doar lupte — aici s-au intersectat drumurile oamenilor, mărfurilor și ideilor, transformând fortificația într-un punct important al unei rețele mai largi a spațiului dintre Dunăre și Timiș.
Pe măsură ce parcurgeți vestigiile sale, vă invităm să priviți cetatea nu doar ca pe un monument, ci ca pe un spațiu viu, în care de-a lungul secolelor s-a desfășurat o viață militară, socială și culturală dinamică.
©gmv
Castelul este dominat de turnul donjon , care este construit în meterezul de est, în timp ce de partea dinspre apus s-a găsit un turn semicircular După plecarea mongolilor în primăvara anului 1242 pentru ca să întărească sistemul de apărare al ţării Regele Bela a al IV-lea (1235-1270) a început...
• Construită pe un deal de 399 m înălțime, Cetatea Vršac a fost o fortăreață medievală importantă în Banat. • Cunoscută sub numele de Erdšomljo, controla rutele dintre Dunăre și Timișoara. • Cetatea s-a dezvoltat din secolul al XIII-lea și a atins apogeul în secolele XIV–XV. • A trecut pe...
Vršac a fost mult timp lipsit de surse scrise sigure. În 1934, Petru Olde a identificat pentru prima dată Vršac cu Erdšomljo medieval. Confirmarea definitivă provine din defterele otomane din 1579/1580. Denumirea Šemlik apare ca un alt nume pentru Vršac. Numele derivă de la dealul pe care a fost construită...
Zona Vršac a fost locuită încă din preistorie. Situri precum At și Crvenka confirmă continuitatea locuirii. Au fost descoperite unelte, ceramică, cuptoare și locuințe semi-îngropate. Sunt prezente straturi slave, sarmatice și medievale. Arheologia confirmă locuirea îndelungată.
În secolele XII–XIII, Regatul Ungariei se stabilizează. Prima mențiune scrisă a Erdšomljo datează din secolul al XIII-lea. Așezarea aparținea domeniilor bisericești și nobiliare. După invazia mongolă se construiesc fortificații din piatră. Cetatea ia formă la începutul secolului al XIV-lea.
În perioada angevină se consolidează autoritatea regală. Administrarea este asigurată de castelani regali. Domeniul cuprinde sate, vii, terenuri arabile și mori. Cetatea primește drept de târg și de iarmaroc anual. Devine un important centru local.
• În perioada angevină se consolidează autoritatea regală. • Administrarea este asigurată de castelani regali. • Domeniul cuprinde sate, vii, terenuri arabile și mori. • Cetatea primește drept de târg și de iarmaroc anual. • Devine un important centru local.
Fortăreața este controlată de Nicolae Gorjanski cel Bătrân. Situația politică este instabilă, cu schimbări frecvente. După 1389, incursiunile otomane se intensifică. Regele Sigismund se află personal la Erdšomljo. Zona suferă distrugeri repetate.
Mănăstirea dominicană este fondată la începutul secolului al XIII-lea. Erdšomljo apare în registrele dijmei papale. Există indicii privind o mănăstire augustiniană. Pe Dealul Vršac au fost descoperite vestigii de biserici. Se dezvoltă și tradiția monahală ortodoxă.
După Nicopole, Ungaria își întărește granița sudică. Despotul Ștefan Lazarević devine vasalul regelui Sigismund. Erdšomljo intră în sistemul posesiunilor despotice sârbe. Cetatea are un rol defensiv important. Crește colonizarea sârbilor în Banat.
Așezările aveau statut juridic diferit. Erdšomljo funcționa în principal ca târg. Documentele regale îl numesc adesea sat. Un singur izvor îl definește ca civitas. Războaiele frânează dezvoltarea urbană.
Cetatea își schimbă frecvent stăpânii. Conflictele îi implică pe Đurađ Branković și Ioan de Hunedoara. Erdšomljo revine temporar sub stăpânire sârbă. Pierderea definitivă survine odată cu cucerirea otomană. Amintirea acestei perioade persistă mult timp.
Banatul devine zonă de frontieră. Incursiunile otomane devastează așezările. Sârbii sunt colonizați organizat pentru apărare. Mulți servesc ca soldați și șaicari. Importanța militară a cetății scade.
Erdšomljo apare pe hărți încă din secolul al XV-lea. Primele reprezentări sunt simbolice. Harta lui Lazar o arată ca fortăreață dominantă. Hărțile ulterioare conțin erori de localizare. Poziția corectă apare abia la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Banatul devine câmp de luptă între Habsburgi și otomani. Sursele otomane îl descriu ca refugiu sârbesc. Mehmed-pașa Sokolović conduce cuceririle. Erdšomljo cade probabil în acest context. Stăpânirea otomană se consolidează la mijlocul secolului al XVI-lea.
Nemulțumirile duc la o mare răscoală. Vršac devine timpuriu centru al revoltei. Clerul ortodox joacă un rol esențial. Răscoala este înăbușită brutal. Sârbii rămân nucleul garnizoanei locale.
Ruinele păstrează secole de istorie. Cetatea a fost martora schimbărilor de putere și granițe. Turnul domină peisajul deasupra orașului. Locul unește trecutul cu prezentul. Simbol durabil al Vršacului medieval.
Sprijinit de Ministerul Culturii al Republicii Serbia, 2022
